Din dorința de a da Cezarului ce-i al Cezarului (inclusiv Cezarei, sâc!), mă simt dator moral să mărturisesc, cu nostalgie și regrete tardive, că sămânța proiectului CTT-DIDACTIC mi-a fost sădită în inimă și creier de o mână de ”copii zurlii și neastâmpărați” (Gusti, Cezara, Florin), coagulați în jurul neobositei colege Reka Barabaș, care au fondat, pe la 2009 iunie, în cadrul Facultății de Chimie și Inginerie Chimică din Cluj Napoca, promițătorul proiect INNOCHEM. Nu știau exact ce voiau să facă, însă se dorea musai ceva inovativ și nemaivăzut în Facultate, chiar dacă erau dispuși să folosească ”jucării” low-cost gen Arduino sau Raspberry Pi. După primul experiment aproape reușit a lui Florin, de pe piedestalul celui care avea acces la echipamente high-tech&price, încercam să-i conving să abordăm exclusiv tematici științificoase de super-nivel.

     Din păcate, peste proiectele noastre a venit vacanța de vară și începutul semestrului I, după care, nemilosul ”balaur” SARS-CoV-2 ne-a izolat și încuiat prin case, obligându-ne să experimentăm, de voie – de nevoie, derularea on-line a activităților didactice. Primul șoc l-am resimțit la cursuri, unde am descoperit cu stupefacție că, în imensa lor majoritate, noile generații de studenți dispuneau de un bagaj infim de cunoștințe generale, din orice domeniu dar, mai ales, în privința științelor vieții, și că nivelul lor de comunicare era superb, însă lipsea cu desăvârșire! Apoi adevărata tragedie s-a reliefat când a trebuit să facem și laboratoare on-line. Cum?? Cu ce?? Chiar și o filmare privind derularea unei lucrări reale ar fi fost desuetă când ar fi urmat să prezentăm aparatură veche de 20, 30, 40 sau poate chiar 60 de ani...

     În disperare de cauză, la mine pe ”moșie” (adică la Electrotehnică și electronică), am ”mermelit” cumva prima ședință pe MS-Teams, la al doilea laborator le-am înregistrat și dăruit un filmuleț de prezentare, însă de la al treilea laborator a fost musai să le ofer ceva real și cvasi-palpabil (de la distanță). Acceptând tributul de a-mi arde degetele când am adormit cu letconul în mână, am construit un nou stand care să simuleze simultan 3 aparate de măsură reale, controlate de calculator și am dat frâu liber studenților să le butoneze în mod ”remote”. Apoi toate celelalte lucrări (frontale) le-am ”legat” de calculator, asigurând derularea, prin control on-line din partea studenților și un mic ”ajutor” din partea mea sau a lui Marian, a lucrărilor ce se desfășurau fizic, real, în laborator.

     Entuziasmat de această nouă abordare, mi-am adus aminte de experimentul aproape reușit a lui Florin și am realizat că, folosind module și componente chiar și low-cost, se pot moderniza, cu investiții infime, marea majoritate a lucrărilor de laborator pentru discipline fundamentale, gen termodinamică, cinetică, electrochimie, coroziune etc. Și dacă domnul Coviduț ne ținea încă încuiați prin case, prin primăvara lui 2021, am imaginat, cu câțiva colegi, echipamente adaptate acestui nou concept, ba chiar i-am convins să-și procure, din Granturile SEED și alte fonduri, module și componente specifice fiecărei discipline.

     Din păcate, în ultimii trei ani, un lanț de probleme personale m-au obligat să pun pe stand-by acest proiect, până când, la finalul lui noiembrie 2024, am reușit să coagulez o echipă plină de OAMENI competenți și entuziaști, dispuși să materializeze conceptul inovativ pe care se bazează activitatea Centrului pentru Transfer Tehnologic și Digitalizarea Învățământului din Domeniile Aplicative (CTT-DIDACTIC).